miercuri, 9 noiembrie 2011
marți, 8 noiembrie 2011
duminică, 6 noiembrie 2011
La multi ani, dle Basescu!
Ii doresc multa sanatate si bucurii Domnului Presedinte Traian Basescu, La multi ani! Este cel mai bun presedinte de pana acum al Romaniei, eu nu cunosc altul care ar putea fi mai bun, numai bine!
joi, 3 noiembrie 2011
Razvane, la nunta ta, care n-a fost sa fie
Aceasta piesa o dedic lui Razvan Gheorghe, un barbat care a insemnat foarte mult in viata mea, la care am tinut f mult, si pe care Dumnezeu sa-l odihneasca, o sa ne intalnim in Rai cand o sa merg si eu acolo, si caruia ii cantam Razvane, la nunta mea
Love, L.
http://www.youtube.com/watch?v=dCFxe7cDpjw&feature=related
Love, L.
http://www.youtube.com/watch?v=dCFxe7cDpjw&feature=related
miercuri, 2 noiembrie 2011
Unica si Unicornul
Voi scrie incepand de zilele acestea romanul Unica si Unicornul, care va fi o poveste de dragoste si religie despre cum o femeie si un barbat salveaza lumea in timpul Apocalipsei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!
Love, L.
Love, L.
marți, 1 noiembrie 2011
Valurile bune ale tineretii mele
http://www.youtube.com/watch?v=CCOafzKxfpA
Piesa iubita de Cristi, din filmul Romeo si Julieta de Franco Zeffirelli (mie imi place f tare, in regia lui, Iisus din Nazareth) pe care o ascultam prima oara la 25 de ani, cand ne-am cunoscut pe chat-ul kappa.ro, eu semnam ca si el, cu id-ul unicorn, dupa care eu am semnat unica, si el unicorn, si imi amintesc ca imi trimitea poze cu el si zeci de trandafiri rosii, si imi facea declaratii, astfel de stateam ore intregi dupa program in redactia de la revista saptamanalului Independent, http://www.independent-al.ro/, de vizavi de Teatrul Mic, pe strada de la Casa Armatei in jos, abia se nascuse internetul si chat-ul, mirc-ul, care nu era ca acum, pentru sex, ci era ca facebook-ul, fiindca pana atunci, ziarul Cronica Romana, in anii 2000, cand era primul din Romania, fiind condus de acelasi super-Domn Director Horia Alexandrescu, pe care il consider cel mai bun jurnalist din Romania, si de Doamna redcator sef Lucia Ivanescu, noi, cei de la Cultura, printre care se afla si bunul meu coleg artist f talentat si un barbat bine, atunci era un pusti cu lipici la domnisoare prietenele mele, cantaretul Claudiu Mirica, cu care jucasem in trupa de teatru de la Casa de Cultura Nicolae Balcescu, impreuna cu profesorul nostru, regretatul drag regizor Gheorghe Teasca, si care a debutat astfel ca ziarist de Cultura dupa ce lucrasem impreuna la Radio Z, unde sef era Edi Gora (as vrea sa dau si de el), scriam pe masini de scris vechi, de-ti rupeai unghiile apasand pe taste si te murdareai de la banda, iar cel care m-a invatat presa Culturala era regretatul critic de teatru Eugen Comarnescu, un domn fin, cu suflet de aur, si foarte iubit. Frumoase amintiri!, mai era si tanti Ani, de la bufetul unde gaseai niste sandviciuri la preturi astronomice, toti, si eu, ne dadeam aproape tot salariul dupa ce luam o luna pe datorie de la ea, imi vine sa rad :)), si cafea, eu abia asteptam sa imi termin de scris si sa nu aiba treaba cu mine Doamna Luci, cea careia ii voi ramane apropiata, recunoscatoare ca a avut incredere intr-o absolventa de Litere abia iesita de pe bancile facultatii de Litere de la Universitate, ca si dansa, la aceeasi instituie absolventa cu ceva ani inainte, si i/a dat sa scrie recenzie la un film, dupa ce Marta Usurelu, fosta colega de liceu, ma prezentase dumneaei, deci aventura mea in presa a inceput absolut intamplator, culmea e ca mai continua si azi, desi nu ma pasioneaza jurnalismul in mod special, iar azi a decazut mult prin tabloidizare si asta e tendinta si pe viitor, ci scrisul in general, in special literatura, ca de asta am facut Filologie, si scriu pe blogurile mele poezii sau teatru sau eseuri, in curand ma voi apuca de primul meu roman, o poveste de dragoste, inca nu ii stiu titlul, daca va fi Unica si Unicornul sau altul mai bun. Imi placea sa trag chiulul la bufet, la o barfa cu prietenii, eu sunt o pasionata si specialista in bautul cafelelor, ca multi ziaristi colegi, merge cu tigari cat cuprinde. Veneau acolo invitati de mine si tatal meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, Gh. C. Ionescu, s-a stins in 2006, si mami, de altfel redactia era pe Cal. Serban Voda la o aruncatura de batz de casa mea in zona restaurantului Horoscop de la Piata Unirii, si vedete, dar si cunoscuti, un loc boem, de exemplu prietenii mei oameni de afaceri la inceput atunci Dan Stefan si Serban Porfireanu, actrita Delia Nartea, o frumoasa care joaca la Teatrul de Comedie, si sotul ei, actorul si regizorul Liviu Lucaci, sau cantareata Nico, Nicoleta Matei, care a cunoscut succesul ceva mai tarziu. Desi eram tineri si bani nu avea niciunul, totusi acele vremuri parca au fost cele mai frumoase si mai placute din viata mea, aveau foarte multa poezie, liniste si atmosfera duhnea de romantism..
Versurile cantecului revenind sunt What is a Youth? ce este tineretea? so dies the youth asa moare tineretea.
Au treeut atitia ani, cred ca peste 18, si eu, si Cristi, si prietenii mei, si colegii mei nu mai suntem tineri, nu mai avem sentimentele de la inceput, nu mai aratam fizic ca atunci, parca s-au scurs prea repede, atunci nu ma gandeam absolut deloc ca vine o perioada in care imbatranim, si regretam trecutul, fiind coplesiti de amintiri frumoase. Eu si Cristi insa am ramas impreuna poate si pentru faptul ca in drumul nostru, in viata noastra, nu a aparut altcineva care sa ne iubeasca, pe mine sau pe el, mai mult decat putem noi...
Always Yours,
Love., L.
Piesa iubita de Cristi, din filmul Romeo si Julieta de Franco Zeffirelli (mie imi place f tare, in regia lui, Iisus din Nazareth) pe care o ascultam prima oara la 25 de ani, cand ne-am cunoscut pe chat-ul kappa.ro, eu semnam ca si el, cu id-ul unicorn, dupa care eu am semnat unica, si el unicorn, si imi amintesc ca imi trimitea poze cu el si zeci de trandafiri rosii, si imi facea declaratii, astfel de stateam ore intregi dupa program in redactia de la revista saptamanalului Independent, http://www.independent-al.ro/, de vizavi de Teatrul Mic, pe strada de la Casa Armatei in jos, abia se nascuse internetul si chat-ul, mirc-ul, care nu era ca acum, pentru sex, ci era ca facebook-ul, fiindca pana atunci, ziarul Cronica Romana, in anii 2000, cand era primul din Romania, fiind condus de acelasi super-Domn Director Horia Alexandrescu, pe care il consider cel mai bun jurnalist din Romania, si de Doamna redcator sef Lucia Ivanescu, noi, cei de la Cultura, printre care se afla si bunul meu coleg artist f talentat si un barbat bine, atunci era un pusti cu lipici la domnisoare prietenele mele, cantaretul Claudiu Mirica, cu care jucasem in trupa de teatru de la Casa de Cultura Nicolae Balcescu, impreuna cu profesorul nostru, regretatul drag regizor Gheorghe Teasca, si care a debutat astfel ca ziarist de Cultura dupa ce lucrasem impreuna la Radio Z, unde sef era Edi Gora (as vrea sa dau si de el), scriam pe masini de scris vechi, de-ti rupeai unghiile apasand pe taste si te murdareai de la banda, iar cel care m-a invatat presa Culturala era regretatul critic de teatru Eugen Comarnescu, un domn fin, cu suflet de aur, si foarte iubit. Frumoase amintiri!, mai era si tanti Ani, de la bufetul unde gaseai niste sandviciuri la preturi astronomice, toti, si eu, ne dadeam aproape tot salariul dupa ce luam o luna pe datorie de la ea, imi vine sa rad :)), si cafea, eu abia asteptam sa imi termin de scris si sa nu aiba treaba cu mine Doamna Luci, cea careia ii voi ramane apropiata, recunoscatoare ca a avut incredere intr-o absolventa de Litere abia iesita de pe bancile facultatii de Litere de la Universitate, ca si dansa, la aceeasi instituie absolventa cu ceva ani inainte, si i/a dat sa scrie recenzie la un film, dupa ce Marta Usurelu, fosta colega de liceu, ma prezentase dumneaei, deci aventura mea in presa a inceput absolut intamplator, culmea e ca mai continua si azi, desi nu ma pasioneaza jurnalismul in mod special, iar azi a decazut mult prin tabloidizare si asta e tendinta si pe viitor, ci scrisul in general, in special literatura, ca de asta am facut Filologie, si scriu pe blogurile mele poezii sau teatru sau eseuri, in curand ma voi apuca de primul meu roman, o poveste de dragoste, inca nu ii stiu titlul, daca va fi Unica si Unicornul sau altul mai bun. Imi placea sa trag chiulul la bufet, la o barfa cu prietenii, eu sunt o pasionata si specialista in bautul cafelelor, ca multi ziaristi colegi, merge cu tigari cat cuprinde. Veneau acolo invitati de mine si tatal meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, Gh. C. Ionescu, s-a stins in 2006, si mami, de altfel redactia era pe Cal. Serban Voda la o aruncatura de batz de casa mea in zona restaurantului Horoscop de la Piata Unirii, si vedete, dar si cunoscuti, un loc boem, de exemplu prietenii mei oameni de afaceri la inceput atunci Dan Stefan si Serban Porfireanu, actrita Delia Nartea, o frumoasa care joaca la Teatrul de Comedie, si sotul ei, actorul si regizorul Liviu Lucaci, sau cantareata Nico, Nicoleta Matei, care a cunoscut succesul ceva mai tarziu. Desi eram tineri si bani nu avea niciunul, totusi acele vremuri parca au fost cele mai frumoase si mai placute din viata mea, aveau foarte multa poezie, liniste si atmosfera duhnea de romantism..
Versurile cantecului revenind sunt What is a Youth? ce este tineretea? so dies the youth asa moare tineretea.
Au treeut atitia ani, cred ca peste 18, si eu, si Cristi, si prietenii mei, si colegii mei nu mai suntem tineri, nu mai avem sentimentele de la inceput, nu mai aratam fizic ca atunci, parca s-au scurs prea repede, atunci nu ma gandeam absolut deloc ca vine o perioada in care imbatranim, si regretam trecutul, fiind coplesiti de amintiri frumoase. Eu si Cristi insa am ramas impreuna poate si pentru faptul ca in drumul nostru, in viata noastra, nu a aparut altcineva care sa ne iubeasca, pe mine sau pe el, mai mult decat putem noi...
Always Yours,
Love., L.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
