în memoria unui bun prieten, Răzvan Gheorghe

Răzvane,

îţi simt mirosul sângelui tău

dinainte de a muri

vărsat pe pielea mea

şi nu mă spăl

ca să mai am ceva de la tine

parcă presimţeam că o să mori şi îmi era frică

dar am tot crezut că te pot salva şi ajuta să trăieşti

îţi aminteşti când ascultam Magic FM şi Guerilla

şi îmi spuneai că Magicul e prea soft, si ţie îţi place Guerilla?

sau când îmi spuneai să slăbesc

ca să nu mai fiu grasă şi frumoasă?

sau când ţi-am spus că vreau să fac un interviu cu Toto Cutugno

şi vreau să plec la Roma pentru asta,

şi tu m-ai întrebat ironic dacă nu e prea bătrân pentru mine?...

ori când mi-ai zis că viaţa asta a noastră e de kkt

şi tu crezi că şi eu mă droghez ca tine?

sau să mă feresc de episoadele deice?

Răzvane, nu, tu nu-ţi mai aminteşti,

fiindcă sufletul tău e în Ceruri, la Rai,

şi corpul va intra sub pământ,

tu nu vei mai fi

fiindcă ai murit,

dar eu,

eu toate

mi le voi aminti,

şi îţi mulţumesc, Răzvan,

că am învăţat de la tine

ce înseamnă să fii om bun calm şi educat

să ştii că am ţinut la tine

dar cred că nu suficient

şi am remuşcări

că n-am făcut ce aş fi putut, chiar tot,

ca să trăieşti

şi să-mi spui că ţii şi tu la mine

te rog să mă ierţi, Răzvan,

şi Dumnezeu să te ierte!