Prea Sfântă Maică şi Fecioară
Nădejdea sufletului meu
Tu eşti a mea mijlocitoare
La Milostivul Dumnezeu
De n-ar avea la Ceruri lumea
Rudenie de pe pământ
Atunci ar fi pustie viaţa
Asemenea unui mormânt.
De nu erai Tu primăvară
A veacului înţelenit
Ar fi rămas de-a pururi iarnă
Şi soarele n-ar fi zâmbit
De n-ai fi revărsat tu zorii
Peste Pământul adormit
Atuncea umbra cea de moarte
Ar fi rămas fără sfârşit
Iar astăzi Preacurată Maică
Când toţi ne-am abătut la rău
De nu te vei ruga fierbinte
Ne părăseşte Fiul Tău
Trimite semn de pocăinţă
Poporului nedumerit
Şi adu iarăşi la credinţă
Tot sufletul cel rătăcit
Dezleagă Preacurată Maică
Cătuşele celor robiţi
Şi dăruieşte-le răbdarea
Creştinilor năpăstuiţi
Dezleagă Preacurată Maică
Cătuşele celor robiţi
Şi dăruieşte-le răbdarea
Creştinilor năpăstuiţi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu