aş vrea, să ştii, să mor
să cad de pe un nor
să uit că-mi este dor
să merg în sus, să zbor
s-ajung acolo-n rai
unde durere n-ai
unde sunt flori de mai
şi frunze, pomi şi cai
s-ajung la cer şi sfinţi
prin lacrimi mari, fierbinţi
să uit că tu mă minţi
şi că numai te-alinţi
acolo cerul mare
mă va primi cu soare
şi Dumnezeu ce doare
îmi va lăsa odoare
aceşti oameni dragi mie
de pe pământ o mie
ce şi de n-oi fi vie
trăi-v-or veşnicie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu