mă rog pentru soare
mă rog pentru ploi
mă rog pentru pace
mă rog pentru noi
mă rog cu speranţă
mă rog şi nu ştiu
dacă vreodată
ascultat-o să fiu
mă rog pentru mare
mă rog pentru calm
mă rog să nu cadă
lacrimi în ocean
mă rog pentru oameni
mai blânzi şi senini
fericiţi care totuşi
iubirea şi-o ţin
şi care-n atâtea
griji şi nevoi
uită de necazuri
se roagă ca noi
şi care de-a pururi
acum şi mereu
vor fi ascultaţi
de Domnul Dumnezeu
sâmbătă, 26 iunie 2010
joi, 24 iunie 2010
A doua înmulţire a pâinilor din Evanghelia după Matei
29. Isus a plecat dinlocurile acelea şi a venit lângă marea Galileii. S-a urcat pe munte şi S-a aşezat jos acolo. 30. Atunci au venit la El mulţimi mari, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a vindecat; 31. aşa că mulţimile se mirau când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă şi orbii văd; şi Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel. 32. Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: "Mi-este milă de mulţimea aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum". 33. Ucenicii I-au zis: ""De unde să luăm în pustia aceaasta atâtea pâini ca să săturăm aşa mulţime?" 34. "Câte pâni aveţi?" i-a întrebat Isus. "Şapte", I-au răspuns ei, "şi puţini peştişori." 35. Atunci Isus a poruncit mulţimii să şadă pe pământ. 36. A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt totul şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit mulţimii. 37. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşuri pline cu firimituri. 38. Cei care mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39. În urmă Isus a dat drumul mulţimii, S-a urcat în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.
Umblarea pe mare din Evanghelia după Matei
Iată un fragment din Nou Testament, care poate vă va fi de folos
Umblarea pe mare
22. Îndată după aceea, Isus i-a obligat pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor. 23. După ce a dat drumul mulţimilor, S-a urcat pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase şi El era singur acolo. 24. În timpul acesta, corabia era înconjurată de valuri în mijlocul mării, căci vântul le era împotrivă. 25. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei umblând pe mare. 26. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: "Este o nălucă!" Şi de frică au ţipat. 27. Isus le-a zis îndată: "Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!" 28. "Doamne", I-a răspuns Petru, "dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape." 29. "Vino!" i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape, ca să meargă la Isus. 30. Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se scufunde, a strigat: "Doamne, scapă-mă!" 31. Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: "Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" 32. Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33. Cei care erau în corabie au venit să se închine înaintea lui Isus şi I-au zis: "Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!" 34. După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35. Oamenii din locul acela, care Îl cunoşteau pe Isus, au trimis să se dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii. 36. Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.
Umblarea pe mare
22. Îndată după aceea, Isus i-a obligat pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor. 23. După ce a dat drumul mulţimilor, S-a urcat pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase şi El era singur acolo. 24. În timpul acesta, corabia era înconjurată de valuri în mijlocul mării, căci vântul le era împotrivă. 25. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei umblând pe mare. 26. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: "Este o nălucă!" Şi de frică au ţipat. 27. Isus le-a zis îndată: "Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!" 28. "Doamne", I-a răspuns Petru, "dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape." 29. "Vino!" i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape, ca să meargă la Isus. 30. Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se scufunde, a strigat: "Doamne, scapă-mă!" 31. Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: "Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" 32. Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33. Cei care erau în corabie au venit să se închine înaintea lui Isus şi I-au zis: "Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!" 34. După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35. Oamenii din locul acela, care Îl cunoşteau pe Isus, au trimis să se dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii. 36. Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.
duminică, 20 iunie 2010
Psalmul 100 din Noul Testament
O să încep de acum înainte să vă scriu mici fragmente din Bibie, prima şi cea mai frumoasă carte a omenirii. Din Noul Testament cu Palmi iată Psalmul 100:
1. Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
2. Slujiţi-I Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui.
3. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem; noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui.
4. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele.
5. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din generaţie în generaţie.
1. Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
2. Slujiţi-I Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui.
3. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem; noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui.
4. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele.
5. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din generaţie în generaţie.
sâmbătă, 12 iunie 2010
decalog
cere şi ţi se va da
bate şi ţi se va deschide
crezi şi vei fi crezut
iartă şi vei fi iertat
ascultă şi vei fi ascultat
ai răbdare şi vei fi răbdat
zâmbeşte şi ţi se va zâmbi
înţelege şi vei fi înţeles
ridică-te şi vei fi ridicat
iubeşte şi vei fi iubit
bate şi ţi se va deschide
crezi şi vei fi crezut
iartă şi vei fi iertat
ascultă şi vei fi ascultat
ai răbdare şi vei fi răbdat
zâmbeşte şi ţi se va zâmbi
înţelege şi vei fi înţeles
ridică-te şi vei fi ridicat
iubeşte şi vei fi iubit
miercuri, 9 iunie 2010
prin vene îmi curge un sânge
prin vene îmi curge un sânge
de undeva dintre
cer şi pământ
nisip şi mare
anterior morţii
şi posterior vieţii
prin vene îmi curge un sânge
tăios şi vital
acru şi sărat
dulce şi amar
prin vene îmi curge un sânge
de unicorn rătăcit
pe malul apei
care îşi caută jumătatea
şi speră că a găsit-o
prin vene îmi curge un sânge
care iubeşte sângele tău
de undeva dintre
cer şi pământ
nisip şi mare
anterior morţii
şi posterior vieţii
prin vene îmi curge un sânge
tăios şi vital
acru şi sărat
dulce şi amar
prin vene îmi curge un sânge
de unicorn rătăcit
pe malul apei
care îşi caută jumătatea
şi speră că a găsit-o
prin vene îmi curge un sânge
care iubeşte sângele tău
sâmbătă, 5 iunie 2010
Citiţi Biblia
Citesc în ultima vreme Noul Testament cu Psalmii, şi vă spun că nimic nu este mai frumos decât ce este cuprins în Cartea Sfântă. Acolo spune că nimic nu e mai mare ca puterea lui Dumnezeu, a Fiului Său Iisus Hristos şi a sfinţilor din ceruri, şi dacă ne rugăm la Ei, nu mai avem nevoie de ajutorul omului, al unui simplu om, plin de defecte, vicii şi păcate. În primul rând trebuie să privim şi să ne gândim la Dumnezeu şi la problemele din viaţa noastră, şi apoi la iubirea celorlalţi oameni şi la ce ar putea ei să ne ofere, apoi la bogăţie, mâncare, băutură, sex etc. Apoi nu trebuie să îi judecăm pe ceilalţi, fiindcă vom fi la rândul nostru aspru judecaţi de ei. Să alegem drumul nostru în viaţă, mai devreme sau mai târziu să ne facem un rost, şi Dumnezeu să ne lumineze, prin Duhul Sfânt, ochii gândului şi să se însemneze peste noi Lumina Feţei Sale!
joi, 3 iunie 2010
unde vreau să trăiesc
aş vrea să plec
să uit
să plec să uit de lume
să plec să uit de mine
să plec să uit de el
undeva departe
lângă l'ete indien
acolo unde viaţa
depăşeşte sfârşitul lumii
şi trece de Apocalipsă
unde Dumnezeu are o mireasă pământeancă
iar Satana devine un înger
având loc pe cer
după Dumnezeu şi Iisus
fiindcă se îndrăgosteşte de ea
şi iubind-o nu mai face nimănui niciun rău
şi unde timpul se scurge
pe ritmuri surde de muzică
acolo unde e linişte
Raiul e pe pământ
e pace
e bucurie
oamenii sunt fericiţi
iar florile înfloresc
iubindu-se
să uit
să plec să uit de lume
să plec să uit de mine
să plec să uit de el
undeva departe
lângă l'ete indien
acolo unde viaţa
depăşeşte sfârşitul lumii
şi trece de Apocalipsă
unde Dumnezeu are o mireasă pământeancă
iar Satana devine un înger
având loc pe cer
după Dumnezeu şi Iisus
fiindcă se îndrăgosteşte de ea
şi iubind-o nu mai face nimănui niciun rău
şi unde timpul se scurge
pe ritmuri surde de muzică
acolo unde e linişte
Raiul e pe pământ
e pace
e bucurie
oamenii sunt fericiţi
iar florile înfloresc
iubindu-se
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
