viitorului meu sot, acg

îmi dai stele
îţi dau soare
îmi dai nori
îţi dau ninsoare
îmi dai frunze
flori şi lună
îţi dau dragoste
nebună
îmi dai zâmbet şi speranţă
îţi dau vreme de vacanţă

odă soarelui

tu, soare curat,
ce m-ai luminat
tu, soare de vară,
peste-ntreaga ţară
tu, soare al meu,
de la Dumnezeu
hai, nu dispărea,
nu te înnora
hai şi-adune nouă
o lumină nouă
hai şi-adune-n veac
stele de pe lac
hai, nu intra-n nori
peste mări şi ţări
ci fii senin lunii
să-nverzeasc-alunii
nu lăsa să vină
vreun apus de lună
hai, soare mereu
luminează-n eu
hai, soare român,
fă-te blând şi bun
şi adune nouă
pace sfântă, vouă,
tot mereu să fim
viaţă să trăim

Iubiţi creştineşte! Din aceeaşi carte a Sfântului Ioan Gură de Aur

Iubirea ne face blânzi, pentru că împiedică lăcomia, desfrâul, invidia şi alte patimi să ne stăpânească sufletele. În general nu există patimă, nu există păcat pe care să nu le distrugă iubirea. Mai lesne este să scape de flăcările sobei o creangă uscată, decât păcatul de focul iubirii. Aşadar, dacă sădim dragostea în inimile noastre vom deveni sfinţi. Da, fiindcă toţi sfinţii prin iubire s-au făcut plăcuţi lui Dumnezeu. Din ce motiv Abel a devenit vitima crimei şi nu criminal? Pentru că avea iubire puternică pentru fratele său şi n-a putut să-i facă rău nici când acela l-a omorât. Din ce motiv Cain l-a invidiat pe Abel şi l-a ucis? Pentru că din inima lui a lipsit iubirea. Din ce motiv cei doi fii ai lui Noe, Sem şi Iafet, au dobândit faimă bună? Pentru că îl iubeau mult pe tatăl lor şi n-au răbdat să-l vadă gol. Şi pe al treilea, Ham, de ce l-a blestemat Noe? Pentru că nu-l iubea pe tatăl său şi-l batjocorea. Dar marea faimă a lui Avraam cui se datorează? Iubirii pe care i-a arătat-o atât nepotului său Lot, cât şi sodomiţilor, pentru a căror izbăvire a mijlocit la Dumnezeu.

Plini de iubire, plini de blândeţe, plini de compătimire erau şi sfinţii. Gândiţi-vă la Pavel care, deşi era în primejdie să fie dat flăcărilor, deşi rămânea neclintit la încercări, deşi nu se temea decât de Dumnezeu, deşi nu-i păsa de nimic, nici chiar de iad, când a văzut lacrimile persoanelor iubite, s-a înmuiat, acest puternic, s-a emoţionat şi a spus: "Ce faceţi? Plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima?" (Fapte 21, 13). Şi veţi întreba: Au putut lacrimile să zdrobească sufletul acela de diamant? Sigur că da. Pentru că, aşa cum el însuşi a spus, pe toate le biruia cu puterea dragostei, însă nu şi dragostea, care-l sufoca şi-l biruia. Iată ce i-a plăcut lui Dumnezeu! Omul pe care nu l-a putut zdrobi marea sălbatică, au putut să-l biruie câteva lacrimi de iubire. Atât de mare este puterea acesteia!
va urma

Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care îl sărbătorim astăzi

Aşa cum toată viaţa noastră ne hrănim trupul, la fel trebuie să-i iubim pe semenii noştri, şi, desigur, cu şi mai multă râvnă decât întreţinerea trupului, prentru că dragostea conduce la viaţa veşnică şi nu va înceta să existe vreodată.
Necesitatea iubirii n-o învăţăm numai din cuvintele lui Dumnezeu, ci şi din faptele Lui. O astfel de lecţie este felul în care ne-a zidit pe noi. Dumnezeu, creându-l pe primul om, a stabilit ca din el să se nască ceilalţi oameni, ca să fim consideraţi toţi ca un singur om şi să ne legăm prin dragoste. Legătura de iubire a tuturor oamenilor a impus-o cu înţelepciune prin schimburile pe care suntem nevoiţi să le avem între noi. Căci a dat mulţime de bunătăţi în lume, însă nu pe toate pretutindeni, ci în fiecare ţară anumite feluri. Astfel suntem obligaţi să facem negoţ, dând cele care ne prisosesc şi primind pe cele de care avem nevoie, iubindu-i pe semenii noştri.
La fel a făcut Dumnezeu şi cu fiecare om în parte. N-a îngăduit fiecăruia să aibă toate cunoştinţele, ci unuia să aibă cunoştinţe de medicină, altuia de zidărie, altuia de vreo altă ştiinţă sau meşteşug etc., ca să avem nevoie unul de altul şi în felul acesta să ne iubim unul pe altul.
La fel se întâmplă  şi cu harismele duhovniceşti, cum spune Apostolul: "Unuia i se dă prin Duhul cuvânt de înţelepciune, iar altuia, cuvânt de cunoaştere... unuia, faceri de minuni, iar altuia profeţie, unuia, deosebirea duhurilor, iar altuia, felurimea limbilor, iar altuia, tălmăcirea limbilor" (I Corinteni 12, 8-10).
Dar deoarece nimic nu este mai presus de iubire, a aşazat-o deasupra tuturor, spunând: "De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n-am iubire făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval zăngănitor. Şi de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de-aş avea credinţa toată să pot muta şi munţii, dar dacă n-am iubire, nimic nu sunt  (Corinteni 13, 1-2). Şi nu s-a oprit aici, ci a adăugat că, chiar moartea pentru credinţă ar fi nefolositoare, dacă lipseşte iubirea (I Corinteni 13, 3). De ce a pus atât de mult bază pe însemnătatea iubirii? Întrucât cunoştea, ca un cultivator înţelept al sufletelor noastre că, atunci când dragostea se înrădăcinează bine înlăuntrul nostru, vor răsări din ea, ca nişte vlăstare, toate virtuţile.
De ce, însă, vorbim despre micile argumente ale însemnătăţii iiubirii şi le nesocotim pe cele mari? Din dragoste a venit lângă noi Fiul lui Dumnezeu şi S-a făcut om, ca să nimicească rătăcirea idolatriei, să aducă adevărata cunoaştere de Dumnezeu şi să ne dăruiască viaţa veşnică, după cum spune şi Evanghelistul Ioan: "Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3, 16). Înflăcărat de iubire, apostolul Pavel a spus aceste cuvinte cereşti: "Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos?: Oare necazul? Sau strâmtorarea? Sau prigoana? Sau foametea? Sau golătatea? Sau primejdia? Sau sabia?!...". (Romani 8, 35) Şi după ce a nesocotit toate aceste greutăţi, considerându-le lipsite de importanţă, vorbeşte de cele mai înfricooşătoare, nesocotindu-le şi pe acestea: "... nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru" (Romani 8, 3839).
Iubirea ţi-l arată pe aproapele ca pe un alt sine al tău, te învaţă să te bucuri pentru fericirea lui, ca şi cum ar fi fericirea ta, şi să te întristezi la necazurile lui, ca şi cum ar fi necazurile tale. Iubirea face din mulţi un trup şi din sufletele lor vase ale Sântului Duh. Căci Duhul păcii nu odihneşte acolo unde împărăţeşte dezbinarea, ci acolo unde stăpneşte unirea sufletelor.
va urma

am o datorie de iubire

datoria mea e scrisă în lege
datoria mea este să trăiesc
şi să mă supun legii
unei legi nici măcar mie total cunoscute
datoria mea
este să iubesc
şi să ofer iubire
să ne iubesc pe noi
şi să vă iubesc pe voi

jumătăţi de măr

fericirea mea eşti tu
fericirea mea sunt eu
fericirea mea e formată din doi:
noi

n-avem dreptul

n-avem dreptul la fericire

şi n-avem dreptul nici la iubire
suntem nişte oameni învinşi
care iartă
şi se străduiesc să uite
dar ce păcat că uitarea
le şterge uneori
propria memorie

iubitului meu, Cristi

aş vrea să mai păcătuiesc puţin cu tine
fiindcă tu
eşti atât de curat
ca şi cum
ai fi
fără de păcat

inima mea

inima mea

este nebună
bate cu putere
pentru voi
pentru tine
pentru El
inima mea a pierdut
ultimul tren
ultima maşină
ultimul metrou
către gara fericirii
dar nu-i nimic
inima mea este nebună
şi o va lua pe jos
către iubirea ei

Psalmul 50 al lui David

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea! Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea ta am făcut. Încât drept eşti tu întru cuvintele tale şi biruitor când vei judeca tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-ve cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa ta şi Duhul tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dămi mie bucuria mântuirii tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile tale şi cei necredincioşi la tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda ta. Că de-ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jerta dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.




Sper să vă fie de folos, la fel cum îmi este şi mereu când spun această rugăciune pentru iertarea păcatelor. Doamne-ajută, şi nu uitaţi niciodată că în primul rând trebuie să îl iubim pe Dumnezeu, şi apoi să ne iubim fiecare familiile! Poooop!

visele mele

visele mele
ca nişte stele
cad ploi de vară
vin peste ele

visele mele
două lalele
în viaţa mea
sunt numai ele

visele mele
ca să se spele
trebuie multă
rugă şi vrere

visele mele
n-aduc avere
dar vin de sus
de lângă stele

suflete al meu

suflet pierdut

în asfinţit
visai iubire
la nesfârşit

suflet amar
fără hotar
priveşti spre cer
şi stele-apar

suflet al meu
cu Dumnezeu
să faci o rugă
suflet pe fugă

mergi cu speranţă
dor de vacanţă
mergi şi nu sta
spre soarta ta

se întorc cocorii

într-o zare nesfârşită

şi pe valurile mării
dintr-o lume părăsită
vezi, se întorc cocorii

nu ştiu, mamă, de ţi-am spus
te iubesc enorm, nespus
şi în ceasurile serii
vezi, se întorc cocorii

din tristeţi de ierni târzii
reapar strălucind sorii
şi iubirile sunt vii
vezi, se întorc cocorii

speranţă

la un strop de fericire sper

doar un strop de fericire cer
doar un pic de bucurie-n chip
doar un zâmbet şi în rest nimic

o iubire ca un dulce vis
peste multe lacrimi de abis
doar atât lui Dumnezeu îi cer
să mai am putere să mai sper

iertaţi-mă

iertaţi-mă,

dar nu eram în patul morţilor mele
când moartea m-a căutat acasă şi
nu m-a găsit
în patul morţilor
sunt tatăl meu
şi bunicii mei
acolo zac
dar ştiu că sunt lângă Dumnezeu
şi veghează
la binele meu
al mamei mele
şi al lui Cristi
aşa că vă rog iertaţi-mă
şi că Domnul nu mi-a cerut încă prea multe
din ce aş avea de făcut
dar poate că mai este,
totuşi,
timp

Porunca cea mai mare din Evanghelia după Matei

34. Când au auzit fariseii că Isus a închis gura saducheilor s-au strâns la un loc. 35. Şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36. "Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?" 37. Isus i-a răspuns: Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul Tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta. 38. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. 39. Iar a doua, asemenea ei, este: Să-L iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 40. În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Prorocii."

Blestemarea smochinului din Evanghelia după Matei

18. Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. 19. A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: "De acum încolo niciodată să nu mai dea rod din tine!" Şi îndată smochinul s-a uscat. 20. Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: "Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?" 21. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Adevărat vă spun că dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: "Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare", se va face. 22. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi."

omule

ai grijă, mare grijă,

omule,
pe unde calci,
pe unde umbli,
uită-te bine şi mergi
pe căile tale,
pe drumul tău,
şi ai grijă, mare grijă,
omule,
să nu te rupi

lacrimile

un obraz îmi surâde

şi unul îmi plânge
o lacrimă curge
o lacrimă stă
ce păcat că nimic
nu schimbă trecutul
şi toate gândurile mele
sunt în prezent şi-n viitor
acolo unde poate, cine ştie,
Dumnezeu va străluci

Isus şi copilaşii, din Evanghelia după Matei

13. Atunci i-au adus nişte copilaşi ca să-Şi pună mâinile peste ei şi Să se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14. Şi Isus le-a zis: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei." 15. După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

păcatele mele

Doamne, Dumnezeule

am atâtea păcate mari
încât nu mai ştiu
dacă ai putea
să mi le ierţi vreodată
cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul
că nu e om fără de păcat
vai de păcatele mele!
dar mă căiesc, Doamne
şi Îţi cer
să mă ierţi
şi să mă aduci Tu,
numai Tu,
pe calea cea bună
să mă ajuţi să mă mântui
ca să preaslăvesc şi să laud Numele Tău,
al Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor
Amin!

Tânărul bogat din Evanghelia după Matei

16. Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: "Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţă veşnică?" 17. El i-a răspuns: "De ce mă întrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, împlineşte poruncile." 18. "Care?" L-a întrebat el. Şi Isus i-a răspuns: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă. 19. să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 20. Tânărul I-a zis: "Toate aceste porunci le-am împlinit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?" 21. "Dacă vrei să fii desăvârşit", i-a zis Isus, "du-te şi vinde ce ai, dă săracilor şi astfel vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă." 22. Când a auzit tânărul cuvintele acestea, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe averi. 23. Isus le-a zis ucenicilor Săi: "Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. 24. Vă mai spun, iarăşi, că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu." 25. Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas foarte uimiţi şi au zis: "Atunci cine poate să fie mântuit?" 26. Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: "La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă."

vise

uneori visele noastre
ne hrănesc
uneori trăim doar din vise
visul de-a iubi şi de-a fi iubit
visul de-a fi cineva în viaţa cuiva
visul de-a nu dezarma niciodată
visul de-a nu fi trist
ci de-a fi fericit
sau măcar bucuros
visul de-a te ruga
şi de a fi ascultat de Dumnezeu
visul de-a dărui bucurii oamenilor
visul de-a fi bogat
visul de-a avea copii sănătoşi
visul speranţei
visul iubirii
visul fericirii...
dar ce se-alege din visele noastre
oare?

rugăciuni de folos

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule,
pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă ne putinţele noastre,
pentru Sfânt Numele Tău,
al Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh,
Amin.
Tatăl nostru carele eşti în ceruri
sfinţească-se Numele Tău,
vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta
precum în cer aşa şi pe pământ;
şi ne iartă nouă greşalele noastre
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.
Învaţă-ne să umblăm pe drumurile Tale,
să facem voia Ta,
să învăţăm pe cei fărădelege
învăţămintele Tale
şi pe necredincioşi
să se întoarcă la Tine.
Stropi-ne-vei cu isop
şi ne vom curăţi;
spăla-ne-vei
şi mai vârtos decât zăpada
ne vom albi;
auzului nostru vei da bucurie şi veselie,
bucura-se-vor oasele noastre cele smerite;
că de-ai fi voit jertfă Ţi-am fi dat
arderile de tot nu le vei binevoi;
jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit;
inima înfrântă şi smerită
Dumnezeu nu o va urgisi;
fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului
şi să se zidească zidurile Ierusalimului;
atunci vei binevoi jertfa dreptăţii,
prinosul şi arderile-de-tot;
atunci vor pune pe altarul tău viţei.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
şi după mulţimea îndurărilor Tale
şterge fărădelegea mea;
mai vârtos mă spală de fărădelegea mea
şi de păcatul meu mă curăţeşte;
că fărădelegea mea eu o cunosc
şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine păcătosul(a);
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu
miluieşte-mă pe mine păcătosul(a);
Preacuvioasă Maică Parascheva
miuluieşte-mă pe mine păcătosul(a).
Doamne apără şi păzeşte
şi nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine
robul (roaba) Ta.



Pooopici şi Doamne-ajută!

rugă

mă rog pentru soare
mă rog pentru ploi

mă rog pentru pace
mă rog pentru noi

mă rog cu speranţă
mă rog şi nu ştiu
dacă vreodată
ascultat-o să fiu

mă rog pentru mare
mă rog pentru calm
mă rog să nu cadă
lacrimi în ocean

mă rog pentru oameni
mai blânzi şi senini
fericiţi care totuşi
iubirea şi-o ţin

şi care-n atâtea
griji şi nevoi
uită de necazuri
se roagă ca noi

şi care de-a pururi
acum şi mereu
vor fi ascultaţi
de Domnul Dumnezeu

A doua înmulţire a pâinilor din Evanghelia după Matei

29. Isus a plecat dinlocurile acelea şi a venit lângă marea Galileii. S-a urcat pe munte şi S-a aşezat jos acolo. 30. Atunci au venit la El mulţimi mari, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a vindecat; 31. aşa că mulţimile se mirau când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă şi orbii văd; şi Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel. 32. Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: "Mi-este milă de mulţimea aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum". 33. Ucenicii I-au zis: ""De unde să luăm în pustia aceaasta atâtea pâini ca să săturăm aşa mulţime?" 34. "Câte pâni aveţi?" i-a întrebat Isus. "Şapte", I-au răspuns ei, "şi puţini peştişori." 35. Atunci Isus a poruncit mulţimii să şadă pe pământ. 36. A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt totul şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit mulţimii. 37. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşuri pline cu firimituri. 38. Cei care mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39. În urmă Isus a dat drumul mulţimii, S-a urcat în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.

Umblarea pe mare din Evanghelia după Matei

Iată un fragment din Nou Testament, care poate vă va fi de folos

Umblarea pe mare

22. Îndată după aceea, Isus  i-a obligat pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor. 23. După ce a dat drumul mulţimilor, S-a urcat pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase şi El era singur acolo. 24. În timpul acesta, corabia era înconjurată de valuri în mijlocul mării, căci vântul le era împotrivă. 25. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei umblând pe mare. 26. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: "Este o nălucă!" Şi de frică au ţipat. 27. Isus le-a zis îndată: "Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!" 28. "Doamne", I-a răspuns Petru, "dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape." 29. "Vino!" i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape, ca să meargă la Isus. 30. Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se scufunde, a strigat: "Doamne, scapă-mă!" 31. Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: "Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" 32. Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33. Cei care erau în corabie au venit să se închine înaintea lui Isus şi I-au zis: "Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!" 34. După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35. Oamenii din locul acela, care Îl cunoşteau pe Isus, au trimis să se dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii. 36. Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.

Psalmul 100 din Noul Testament

O să încep de acum înainte să vă scriu mici fragmente din Bibie, prima şi cea mai frumoasă carte a omenirii. Din Noul Testament cu Palmi iată Psalmul 100:

1. Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
2. Slujiţi-I Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui.
3. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem; noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui.
4. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele.
5. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din generaţie în generaţie.

decalog

cere şi ţi se va da

bate şi ţi se va deschide
crezi şi vei fi crezut
iartă şi vei fi iertat
ascultă şi vei fi ascultat
ai răbdare şi vei fi răbdat
zâmbeşte şi ţi se va zâmbi
înţelege şi vei fi înţeles
ridică-te şi vei fi ridicat
iubeşte şi vei fi iubit

prin vene îmi curge un sânge

prin vene îmi curge un sânge


de undeva dintre

cer şi pământ

nisip şi mare

anterior morţii

şi posterior vieţii

prin vene îmi curge un sânge

tăios şi vital

acru şi sărat

dulce şi amar

prin vene îmi curge un sânge

de unicorn rătăcit

pe malul apei

care îşi caută jumătatea

şi speră că a găsit-o

prin vene îmi curge un sânge

care iubeşte sângele tău

Citiţi Biblia

Citesc în ultima vreme Noul Testament cu Psalmii, şi vă spun că nimic nu este mai frumos decât ce este cuprins în Cartea Sfântă. Acolo spune că nimic nu e mai mare ca puterea lui Dumnezeu, a Fiului Său Iisus Hristos şi a sfinţilor din ceruri, şi dacă ne rugăm la Ei, nu mai avem nevoie de ajutorul omului, al unui simplu om, plin de defecte, vicii şi păcate. În primul rând trebuie să privim şi să ne gândim la Dumnezeu şi la problemele din viaţa noastră, şi apoi la iubirea celorlalţi oameni şi la ce ar putea ei să ne ofere, apoi la bogăţie, mâncare, băutură, sex etc. Apoi nu trebuie să îi judecăm pe ceilalţi, fiindcă vom fi la rândul nostru aspru judecaţi de ei. Să alegem drumul nostru în viaţă, mai devreme sau mai târziu să ne facem un rost, şi Dumnezeu să ne lumineze, prin Duhul Sfânt, ochii gândului şi să se însemneze peste noi Lumina Feţei Sale!

unde vreau să trăiesc

aş vrea să plec


să uit

să plec să uit de lume

să plec să uit de mine

să plec să uit de el

undeva departe

lângă l'ete indien

acolo unde viaţa

depăşeşte sfârşitul lumii

şi trece de Apocalipsă

unde Dumnezeu are o mireasă pământeancă

iar Satana devine un înger

având loc pe cer

după Dumnezeu şi Iisus

fiindcă se îndrăgosteşte de ea

şi iubind-o nu mai face nimănui niciun rău

şi unde timpul se scurge

pe ritmuri surde de muzică

acolo unde e linişte

Raiul e pe pământ

e pace

e bucurie

oamenii sunt fericiţi

iar florile înfloresc

iubindu-se

ce e iubirea

iubirea adevarata este cea care iti anihileaza angoasa existentiala
citat din prietena mea
poop u!!!

pentru voi

aş vrea să vă dăruiesc

toată dragostea mea
aş vrea să vă dăruiesc
tot sufletul meu
toată inima mea
şi toată carnea mea
aş vrea să vă fiu hrană
ca peştii
sau ca gâzele
sau ca iarba
sau ca mâncarea

numai că eu nu pot
decât să fiu un măr
un măr viu
frumos

şi galben
pentru viaţa voastră

pentru Cristi

aş vrea să îţi dăruiesc totul

fiindcă meriţi
aş vrea să îţi ofer
tot ce vrei
aş vrea să îţi dau în dar
nopţi de stele pline
şi zile cu soare îndumnezeite
şi câmpuri întrregi de maci
şi lanuri de grâu infinite
şi mări de valuri pline
aş vrea toate astea
doar pentru tine
fără să-ţi cer nimic în schimb,
dragostea vieţii mele

pentru dragostea vieţii mele

eşti dulce ca mierea
şi ai pielea fină ca laptele
lângă tine veşnicia
are un miros dumnezeiesc -
miroase-a mir

să ne iubim

Dacă dragoste nu e, nimic nu e, spune Biblia. A iubi, iubind, iubire ar trebui sa ne conjugăm existenţele. Măcar, măcar, măcar să încercăm, aşa ar trebui cel puţin. Iubiţi-vă-mult!

pentru unicul unicorn

te-aş fi iubit pe-un câmp de flori
te-aş fi iubit de Sărbători
te-aş fi iubit aşa cum eşti
dar te iubesc că mă iubeşti

logodnicului meu, acg

eşti dulce ca mierea
şi ai pielea fină ca laptele
lângă tine veşnicia
are miros de mir